UMILÍNȚĂ, umilințe, s. f. 1. Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; supunere. ♦ (În morala creștină) Atitudine umilă, smerită a omului în fața divinității; smerenie. ♦ Slugărnicie. 2. Situație umilitoare impusă cuiva; vorbă sau faptă care umilește, ofensează; ofensă. – Umili + suf. -ință. Vezi definitia »

TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii și al legilor ei. [< fr. thermique]. Vezi definitia »

OLANDÍNĂ s. f. Țesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină. Vezi definitia »

TRAHEOBACTERIÓZĂ s. f. boală a plantelor provocată de unele bacterii care trăiesc în vasele conducătoare, împiedicând circulația sevei. (< fr. trachéobacteriose) Vezi definitia »

AMILOIDÓZĂ s. f. boală gravă a metabolismului constând din depunerea în țesutul conjunctiv a unei substanțe proteice amorfe asemănătoare cu amidonul. (< fr. amyloïdose) Vezi definitia »