zăletít, -ă, adj. (reg.) speriat, leșinat. Vezi definitia »

ȘTRECUÍT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui. Vezi definitia »

ARVANÍT, -Ă, arvaniți, -te, s. m. și f., adj. (Înv.) Albanez. [Var.: alvanít, -ă s. m. și f., adj.] – Din ngr. arvanítis. Vezi definitia »

AUTOLÍT s.n. (Geol.) Rocă magmatică înglobată în altă rocă, cu care a provenit din aceeași magmă inițială. [< fr. autolithe, cf. gr. autos – însuși, lithos – piatră]. Vezi definitia »

NEURÍT s. m. axon. (< germ. Neurit) Vezi definitia »