SPÂNZURĂTOÁRE, (2) spânzurători, s. f. 1. Spânzurare. 2. Instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte. – Spânzura + suf. -ătoare. Vezi definitia »

DEMORFINIZÁRE s.f. Dezintoxicare făcută împotriva morfinomaniei. [După fr. démorphinisation]. Vezi definitia »

Tulburare a instinctului alimentar care constă în tendința de a îngurgita pământ sau materiale de construcții cum ar fi varul. Vezi definitia »

străbăláre, străbălări, s.f. (reg.) destrăbălare. Vezi definitia »

AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă și constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ◊ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire]. Vezi definitia »