SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s. f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. [Acc. și: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque. Vezi definitia »

boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794). Vezi definitia »

váză¹ (considerație) s. f., g.-d. art. vázei Vezi definitia »

TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlnește în țările sudice și a cărui înțepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola]. Vezi definitia »

POLÍTICĂ, politici, s.f. – V. politic (I) [DEX'98] Vezi definitia »