Definita cuvantului menzil
menzíl (menzíluri), s. n. – Poștă (organizație, local și distanță). – Var. mezil, mizil. Tc. menzil, din arab. manzil (Miklosich, Etym. Wb., 94; Șeineanu, III, 79; Loebel 64; Lokotsch 1401; Berneker, II, 37), cf. ngr. μεντζίλι, bg., sb. menzil. – Der. menzilesc, adj. (de poște); menzilgiu, s. m. (poștaș), din tc. menzilci; menzilhanea, s. f. (localul poștelor), din tc. menzilhane, toate înv. (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu menzil
INSAȚIÁBIL, -Ă, insațiabili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate sătura (cu nimic), nesățios, lacom. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. insatiabilis, fr. insatiable. Vezi definitia »
MONOSTÍL, monostiluri, s. n. (Arhit.) Coloană izolată. – Din fr. monostyle. Vezi definitia »
AGROFÍL, -Ă adj. (despre plante) care crește pe terenuri cultivate. (< fr. agrophile) Vezi definitia »
POLARIZÁBIL, -Ă adj. (Fiz.; despre medii) Care poate fi (ușor) polarizat. [Cf. fr. polarisable]. Vezi definitia »
SERVIÁBIL, -Ă, serviabili, -e, adj. Care își oferă cu plăcere și cu promptitudine serviciile; îndatoritor, săritor, binevoitor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. serviable. Vezi definitia »