Definita cuvantului mânător
MÂNĂTÓR, -OÁRE, mânători, -oare, s. m. și f. Persoană care mână vitele; cioban care dă oile la strungă; strungar. ◊ (Adjectival) Câine mânător = câine de vânătoare care adulmecă și urmărește vânatul. – Din mâna + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu mânător
RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf.-tor. Vezi definitia »
PLASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plasează ceva. ◊ persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. (< plasa + -tor) Vezi definitia »
EASTMANCOLOR s. n. Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color constând în suprapunerea a trei emulsii, sensibile la trei culori, pe suportul de celuloid. ♦ Film realizat cu acest procedeu. [Pr.: istmăncálăr] – Cuv. engl. Vezi definitia »
FOIȘÓR, foișoare, s. n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ◊ (Înv.) Foișor de foc = turn de observație pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó. Vezi definitia »
DEFAZÓR s.n. (Electr.) Schimbător, regulator de fază. [< fr. déphaseur]. Vezi definitia »