POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală. Vezi definitia »

COLONÉTĂ s. f. (arhit.) coloană mică și zveltă; colonină. (<fr. colonnette) Vezi definitia »

LELICÚȚĂ, lelicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui lelică. – Lelică + suf. -uță. Vezi definitia »

CAMPÁNĂ s.f. 1. Capitelul unei coloane corintice sau dorice. 2. Construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul. ♦ Ecluză cu aer comprimat. [< fr. campane, cf. it. campana – clopot]. Vezi definitia »

SUPÁPĂ s.f. Organ de întrerupere sau de restabilire a circuitului unui fluid care trece printr-un orificiu al unui mecanism; valvă, ventil. [< fr. soupape]. Vezi definitia »