Definita cuvantului merindă
meríndă (merínde), s. f. – Provizii. – Var. merinde. Megl., mr. mirinde „ora de gustare”, istr. merinde. Lat. merenda (Pușcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it. merenda, prov. merendo, sp. merienda. – Der. merindare, s. f. (pînză, șervet în care se aduc proviziile); merinzar, s. m. (furnizor). Cf. megl. mirindz, mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. – Din rom. provin rut. merendja, merendaty, pol. dialectal mierenda, mierend(z)ać (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 37), și mag. meringya (Edelspacher 19).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu merindă
bónă (bóne), s. f. – Servitoare. Fr. bonne. Vezi definitia »
LĂSTĂRÍCĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică. Vezi definitia »
SCÓTĂ s.f. (Mar.) Frânghie cu care se fixează colțul de jos al unei vele. [< it. scotta]. Vezi definitia »
STOMÁTĂ s. f. mică deschidere, por în epiderma frunzelor, la respirație și la transpirație. (< fr. stomate) Vezi definitia »
PLOMBAGÍNĂ s.f. Grafit. ♦ Hârtie acoperită cu grafit, care servește pentru multiplicarea textelor la mașina de scris. [Gen. -nei. / < fr. plombagine]. Vezi definitia »