UMBRIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Umbria. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în antichitate de triburile umbrienilor din Italia centrală. II. s. n. dialect italian vorbit în Umbria. (< fr. ombrien) Vezi definitia »

CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean. Vezi definitia »

TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche) Vezi definitia »

PRECAMBRIÁN s.n., adj. Algonkian; antecambrian. [Pron. -bri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. précambrien, cf. lat. prae – înainte + cambrian]. Vezi definitia »

MORFINOMÁN, -Ă s.m. și f. Cel care folosește în mod obișnuit morfina; suferind de morfinomanie. [< fr. morphinomane]. Vezi definitia »