LĂCĂTUÍT, -Ă, lăcătuiți, -te, adj. (Adesea fig.) Încuiat cu lacătul. – V. lăcătui. Vezi definitia »

NESIMȚÍT², -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit. Vezi definitia »

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni. Vezi definitia »

COBĂÍT, -Ă, cobăiți, -te, adj. (Reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – Cf. cobe. Vezi definitia »

ALUNÍT (‹ fr. {i}) s. m. Sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu, alb-gălbui, sticlos, pămîntos format prin acțiunea soluțiilor apoase asupra feldspaților sau a sericitului din rocile vulcanice. Apare în impregnații sau cu filoane în rocile alterate. Utilizat pentru prepararea unor vopsele, medicamente etc. Vezi definitia »