CAȘERÁRE s. f. cașerat. (după fr. cacher) Vezi definitia »

REFECÁRE, refecări, s. f. Acțiunea de a refeca și rezultatul ei. – V. refeca. Vezi definitia »

BLEOJDÍRE¹, bleojdiri, s. f. Faptul de a (se) bleojdi¹. [Pr.: bleoj-] Vezi definitia »

zéstre s. f. – Dotă. Lat. dextĕrae „promisiune” (Hasdeu, după Pușcariu 1935; Iordan, Dift., 115; REW 2618; Tiktin; Candrea). Legătura cu sl. zastroiti „a prepara” (Cihac, II, 472) este improbabilă. Folosit în general, afară de Banat și Crișana (ALR, II, 67). – Der. înzestra, vb. (a dota). Din rom. provin bg. zestra (Capidan, Raporturile, 225), rut. zjastra (Candrea, Elemente, 409), mag. zeszter (Edelspacher 24), săs. zestre. Vezi definitia »

RĂVĂȘÍRE, răvășiri, s. f. Acțiunea de a răvăși și rezultatul ei; răvășeală. – V. răvăși. Vezi definitia »