Definita cuvantului merță
mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu merță
CHEILÍTĂ s. f. inflamație a buzelor. (< fr. chéilite) Vezi definitia »
LINICULTÚRĂ s. f. cultura inului. (< fr. liniculture) Vezi definitia »
ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
mămăligă, mămăligi s. f. 1. v. mălai-mare. 2. semnul începătorului (pe parbrizul automobilului). Vezi definitia »
LÁVĂ, lave, s. f. Masă minerală în stare lichidă incandescentă, azvârlită la suprafața pământului de un vulcan în erupție (și care, prin răcire, dă naștere la diverse roci vulcanice). – Din fr. lave, it. lava. Vezi definitia »