Definita cuvantului merță
mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu merță
póștă1, póște, s.f. (reg.) 1. scândură groasă. 2. rama de lemn a ușii. 3. buștean, butuc mai lung din corpul unei plute, de care se leagă cu sârmă pluta următoare. Vezi definitia »
smioárță, smioárțe, s.f. (reg.) țipar. Vezi definitia »
BREÁZĂ s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană, și în sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza. Vezi definitia »
PTOMAÍNĂ, ptomaine, s. f. Substanță toxică azotată, rezultată din putrefacția materiilor organice de origine animală. – Din fr. ptomaïne. Vezi definitia »
PROGNÓZĂ, prognoze, s. f. Prevedere a desfășurării în timp a unui fenomen, a unui proces etc., bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția; prevedere a valorilor pe care le vor lua în viitor unele mărimi din prezent; p. ext. pronostic. – Din fr. prognose, germ. Prognose. Vezi definitia »