Definita cuvantului mertic
mertíc (mertíce), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mertic
CIANHÍDRIC adj. (În sintagmă) Acid cianhidric = lichid incolor, volatil, foarte toxic, cu miros de migdale amare; acid prusic. [Pr.: ci-an-] – Din fr. cyanhydrique. Vezi definitia »
SCHELÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la schelet. 2. (despre ființe) foarte slab, slăbănog, uscat. (< fr. squelettique) Vezi definitia »
BUTAFÓRIC, -Ă, butaforici, -ce, adj. Referitor la butaforie. – Cf. rus. butaforskii. Vezi definitia »
HIDROMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique) Vezi definitia »
HOMOGENÉTIC, -Ă adj. descendent din același strămoș. (< fr. homogénetique) Vezi definitia »