Definita cuvantului mertic
mertíc (mertíce), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mertic
ATÓMIC, -Ă, atomici, -ce, adj. Care ține de atomi, privitor la atomi, specific atomilor. ◊ Energie atomică = energie nucleară. Armă (sau bombă) atomică = instrument de luptă a cărui putere e bazată pe energie nucleară. Masă (sau greutate) atomică = raportul dintre masa atomului unui element chimic și a 12-a parte din masa atomului de carbon. Pilă atomică = reactor nuclear. – Din fr. atomique. Vezi definitia »
PIRÉTIC, -Ă, piretici, -ce, adj. (Rar) Care provoacă febră; referitor la febră. – Din fr. pyrétique. Vezi definitia »
IHTIÓZIC, -Ă, ihtiozici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de ihtioză. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. ichtyosique. Vezi definitia »
NARCOLÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de narcolepsie. (< fr. narcoleptique) Vezi definitia »
IZOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. (despre două lumini) care produc aceeași senzație de culoare, când acționează simultan asupra vederii; izocrom. 2. (fot.) sensibil la toate culorile spectrului. (< fr. isochromatique) Vezi definitia »