Definita cuvantului meș
meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meș
semințíș, semințíșuri, s.n. (reg.) 1. (la pl.) diferite soiuri de semințe. 2. (cu sens colectiv) totalitatea puieților de arbori forestieri răsăriți din semințe în mod natural; loc, suprafață acoperită cu acești puieți.. 3. loc acoperit cu puieți semănați; pepinieră. Vezi definitia »
BARÍȘ, barișe, s. n. 1. Broboadă de lână foarte subțire și ușoară. ◊ Expr. (Reg.) A-și da barișul pe ceafă = a se face de râs, a pierde rușinea, a încălca regulile bunei-cuviințe. 2. Stofă de lână foarte subțire și fină. [Var.: baréj, baríz s. n.] – Din fr. barège. Vezi definitia »
seghíș s.n. (reg.) coamă (la acoperișul casei). Vezi definitia »
JUNELÁȘ, junelași, s. m. (Rar) Junel. – Junel + suf. -aș Vezi definitia »
strămuráș, strămuráșe, s.n. (reg.) mlădiță, nuia subțire și lungă. Vezi definitia »