Definita cuvantului meserciu
mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meserciu
MINOLÓGHIU s. n. Carte bisericească care cuprinde numele și viețile sfinților pe zile și pe luni. – Ngr. menologion. Vezi definitia »
ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium) Vezi definitia »
PREZÍDIU s.n. Organ de conducere a unei adunări, a unei instituții etc.; persoanele care dețin această conducere. [Pron. -diu. / < lat. praesidium, cf. it. presidio, fr. présidium]. Vezi definitia »
OSMIRÍDIU s.n. Aliaj de osmiu, iridiu, platină, rodiu și ruteniu, folosit la confecționarea vârfurilor penițelor de stilou. [Pron. -diu. / < fr. osmiridium, cf. osm(iu) + iridiu]. Vezi definitia »
jăpíu, jăpíi, s.m. (reg.) 1. găman, mâncău. 2. ciocoi. Vezi definitia »