Definita cuvantului meserciu
mesérciu (-ii), s. m. – Măcelar. Bg., sb. mesar „măcelar”, cu suf. tc. -či (Scriban). Mai puțin probabilă der. din sb. mesarče, dim. al lui mesar (Tiktin; Candrea). – Der. meserniță (var. din Banat mesarniță), s. f. (măcelărie), din sb. mesarnica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meserciu
STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu. Vezi definitia »
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete. – Fr. aphélie (< gr.). Vezi definitia »
ASPRÍU, -ÍE, asprii, adj. (Rar) Cam aspru2 (I); (despre vin) cam înțepător. – Din aspru2 + suf. -iu. Vezi definitia »
biu s.n. (reg.) abundență, prisos. Vezi definitia »
AUGÚRIU s.n. v. augur. Vezi definitia »