Definita cuvantului meșină
meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meșină
vángă (-vắngi), s. f. – Bronz, corpul clopotului. Germ. Wange „față, obraz”. Vezi definitia »
VELORÍCȘĂ s. f. (în Extremul Orient) ricșă trasă de un biciclist. (< velo/ciped/ + ricșă) Vezi definitia »
ROTOHELIOGRAVÚRĂ, rotoheliogravuri, s. f. Rotoheliografie. [Pr.: -Ii-o-] – Din fr. rotohéliogravure. Vezi definitia »
iară s.f. (reg.) grâu de primăvară. Vezi definitia »
SĂLĂȘLUÍNȚĂ, sălășluințe, s. f. (Reg.) Locuință, sălaș. – Sălășlui + suf. -ință. Vezi definitia »