Definita cuvantului mesteca
mestecá (méstec, mestecát), vb. – A amesteca în gură. – Megl. mestic, misticari. Lat. mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Pușcariu 1062; REW 5398), cf. it. masticare, prov. mascher, fr. mâcher, sp., port. masgar. – Der. mestecător, s. m. (cel care mestecă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mesteca
cerchezeásca s.f. art. (reg.) horă jucată după masa de cununie. Vezi definitia »
a o încurca expr. a avea de îndurat un necaz. Vezi definitia »
BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer. Vezi definitia »
TERMOFICÁ vb. I. v. termifica. Vezi definitia »
a i se împulica (cuiva) limba în gură expr. a i se împletici limba. Vezi definitia »