ȘPIȚ s.n. 1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze]. Vezi definitia »

șorț purtat de femei prin gospodărie Vezi definitia »

a fi mai cu moț expr. a fi lăudăros / înfumurat. Vezi definitia »

MUȘCHIULÉȚ, mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi² (2). Vezi definitia »

PROSTÚȚ, -Ă, prostuți, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – Prost + suf. -uț. Vezi definitia »