Definita cuvantului mesteca
mestecá (méstec, át), vb. – A amesteca. Lat. *mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085; Iordan, Dift., 123; REW 5398a), cf. alb. meštekuem, it. mestare, abruz. (am)misteka, cf. amesteca. – Der. mestecător, adj. (înv., răsculat; care amestecă); mestecător, s. n. (bătător, mai); mestec, s. n. (înv., amestec); mestecătură, s. f. (amestec, dezordine); mestecuș, s. n. (bătător; băț pentru a amesteca porumbul fiert); mestecău, s. n. (Trans., făcăleț; Arg., gură, plisc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mesteca
evocá (evóc, evocát), vb. – A aduce la cunoștință fapte, evenimente trecute. Lat. evocare (sec. XIX). – Der. evocabil, adj. (care poate fi evocat); evocați(un)e, s. f. (acțiunea de a evoca); evocator, adj. (care evocă). Vezi definitia »
NAZIFICÁ vb. tr. a impune doctrina nazistă, a da un caracter nazist. (< fr. nazifier) Vezi definitia »
a i se împulica (cuiva) limba în gură expr. a i se împletici limba. Vezi definitia »
MIJOÁRCA s. f. art. (Reg.) Mija. – Din mija. Vezi definitia »
strofoca, strofoc v. r. (pop.) a se strădui din răsputeri, a-și da silința. Vezi definitia »