Definita cuvantului mesteca
mestecá (méstec, át), vb. – A amesteca. Lat. *mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085; Iordan, Dift., 123; REW 5398a), cf. alb. meštekuem, it. mestare, abruz. (am)misteka, cf. amesteca. – Der. mestecător, adj. (înv., răsculat; care amestecă); mestecător, s. n. (bătător, mai); mestec, s. n. (înv., amestec); mestecătură, s. f. (amestec, dezordine); mestecuș, s. n. (bătător; băț pentru a amesteca porumbul fiert); mestecău, s. n. (Trans., făcăleț; Arg., gură, plisc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mesteca
sumecá, suméc, vb. I (pop.) 1. a sufleca, a sumete (mânecile). 2. (refl.; fig.; reg.) a se supune. Vezi definitia »
DESECÁ, deséc vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De4 + seca (după fr. dessécher). Vezi definitia »
ADURMECÁ vb. I. v. adulmeca. Vezi definitia »
DODECA- elem. „doisprezece”. (< fr. dodéca-, cf. gr. dodeka) Vezi definitia »
CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris și koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian]. Vezi definitia »