Definita cuvantului moșuroi
MOȘUROÍ vb. v. MUȘUROÍ2. A grămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se îngrămădi. [Var.: moșuroí, mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1. [DLRM]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu moșuroi
pâșói, pâșói, s.m. (reg.) șobolan. Vezi definitia »
țivlói, țivloáie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă. Vezi definitia »
nói pron. – Pers. I pl. a pron. personal. – Mr., megl. noi. Lat. nos (Pușcariu 1188; Candrea-Dens., 1239; REW 5960), cf. it. noi, prov., cat., v. sp., port. nos, fr. nous. Dativul are o formă tonică, nouă ‹ lat. nobῑs, și o formă atonă, ne ‹ lat. nῑs. Finala în -i nu este clară; cf. Rohlfs, It., 498, care se gîndește la un reflex al formelor oblice (nobῑs › noi, vobῑs › voi); după ipoteza mai puțin probabilă a lui Pascu, Beiträge, 18, ar fi terminație de plural. Vezi definitia »
garói (-i), s. m. – Țigan. Țig. gero „om” (Graur 154; Juilland 165); DAR cf. REW 3591. Vezi definitia »
CALENDRÓI s. m. v. calindroi. Vezi definitia »