Definita cuvantului meteahnă
meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meteahnă
BALENIÉRĂ s. f. 1. ambarcație ușoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni. 2. șalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaților etc. (< fr. baleinière) Vezi definitia »
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĩnica. Vezi definitia »
ȚOPÍCĂ, țopici, s. f. (Fam.) Țopișoară. – Țoapă + suf. -ică. Vezi definitia »
SUBDOMINÁNTĂ s.f. (Muz.) Treapta a patra a unei game diatonice; notă imediat inferioară dominantei. [După fr. sous-dominante]. Vezi definitia »