Definita cuvantului meteahnă
meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meteahnă
GASTRÍNĂ, gastrine, s. f. (Biochim.) Substanță secretată de mucoasa gastrică din regiunea pilorică. – Din fr. gastrine. Vezi definitia »
POSTHIPOFÍZĂ s. f. lobul posterior al hipofizei. (< fr. posthypophyse) Vezi definitia »
STREÁJĂ s. f. v. strajă. Vezi definitia »
clăpíță, clăpíțe, s.f. (reg.) căpiță de fân, purculeț. Vezi definitia »
PSEUDOSINCÓPĂ s. f. pierdere a conștiinței pe scurtă durată, în special la femei de tip isteric. (< pseudo- + sincopă) Vezi definitia »