Definita cuvantului mia
miá (-ále), s. f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mia
tufă de Veneția v. tufă. Vezi definitia »
REPERTORIÁ, repertoriéz, vb. I. Tranz. A înregistra într-un repertoriu (1); a repertoriza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. répertorier. Vezi definitia »
ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier. Vezi definitia »
WÍDIA s.f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, în special a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [Pron. vi-di-a. / < germ. Vidia, cf. wie Diamant – ca diamantul]. Vezi definitia »
PIȚIGĂIÁ, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăí vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv). Vezi definitia »