INFRASTRUCTÚRĂ, infrastructuri, s. f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, care o fixează de teren și care transmite acestuia forțele. 2. Ansamblul instalațiilor de la sol necesare pentru decolarea, aterizarea, adăpostirea și întreținerea avioanelor. 3. Sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social). – Din fr. infrastructure. Vezi definitia »

GUSTĂRÍCĂ s. f. (Fam.) Diminutiv al lui gustare (2). – Gustare + suf. -ică. Vezi definitia »

BIBLIOTÉHNICĂ s. f. tehnica producerii materiale a cărții. (după fr. bibliotechnie) Vezi definitia »

VALÍZĂ s. f. geamantan (mic). ♦ a-și face ă = a se pregăti de plecare, (p. ext.) a părăsi un loc; ~ diplomatică = geantă cu care se transportă acte diplomatice, care nu se controlează la vamă. (< fr. valise) Vezi definitia »

TICĂIÁLĂ s. f. (Rar) Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi² + suf. -eală. Vezi definitia »