Definita cuvantului miere
miére s. f. – Substanță dulce produsă de albine. – Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre. Lat. *melem, în loc de mellem, de la mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan, Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu fel, sal; cf. alb. mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); it. m(i)ele (sicil. mieri), prov., cat., port. mel, sp. mel. – Der. mieriu (var. meriu, mierei), adj. (de culoarea mierii, auriu); mieros, adj. (dulceag); mi(e)ruță, s. f. (limba mielului, Anchusa officinalis). Mierliu, adj. (cam tulbure), cuvînt folosit în Olt., pentru a arăta că apele unui rîu nu sînt chiar limpezi după ploaie, este o var. a lui mieriu, cu l expresiv (după Pușcariu, Dacor., VI, 406 și Candrea, din lat. *merulus „curat”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu miere
DEPĂȘÍRE s.f. Acțiunea de a depăși și rezultatul ei; (spec.) manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul. [< depăși]. Vezi definitia »
ÎNTONÁRE s.f. v. intonare. Vezi definitia »
GLOSÁRE, glosări, s. f. Acțiunea de a glosa și rezultatul ei. – V. glosa. Vezi definitia »
PSEUDOPREFIXÁRE, pseudoprefixări, s. f. Acțiunea de a pseudoprefixa și rezultatul ei. [Pr.: pse-u-] – V. pseudoprefixa. Vezi definitia »
SUPRAEXPÚNERE, supraexpuneri, s. f. Expunere îndelungată la lumină a materialelor fotografice cu reducerea corespunzătoare a intensității iluminării, în scopul obținerii anumitor efecte artistice sau tehnice. [Pr.: -pra-ex-] – V. supraexpune. Vezi definitia »