Definita cuvantului mîna
mîná (mấn, mânát), vb. – 1. (Înv.) A urmări. – 2. A izgoni. – 3. A trimite. – 4. A conduce turmele, carul. Mr. min, minare, istr. mir. Lat. mĭnāre „a amenința” (Diez, I, 270; Pușcariu 1077; Candrea-Dens., 1119; REW 5585), cf. it. menare, prov., cat., v. sp. menar, fr. mener (pentru sp., cf. A. Carballo Picazo, RFE, XXXVI, 100-112).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîna
ALIENÁ, alienez, vb. I. 1. Tranz. (Jur.) A transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina. 2. Refl. (Livr.) A înnebuni. ♦ A deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă. [Pr.: -li-e-] – Din fr. aliéner, lat. alienare. Vezi definitia »
DEMISIONÁ vb. I. intr. A-și da demisia. [Pron. -si-o-, var. dimisiona vb. I. / < fr. démissionner]. Vezi definitia »
ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare. Vezi definitia »
sarsaná / saxaná (pop., fam.) s. f., art. sarsanáua / saxanáua, g.-d. art. sarsanálei / saxanálei; pl. sarsanále / saxanále, art. sarsanálele / saxanálele Vezi definitia »
A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura. Vezi definitia »