Definita cuvantului mîna
mîná (mấn, mânát), vb. – 1. (Înv.) A urmări. – 2. A izgoni. – 3. A trimite. – 4. A conduce turmele, carul. Mr. min, minare, istr. mir. Lat. mĭnāre „a amenința” (Diez, I, 270; Pușcariu 1077; Candrea-Dens., 1119; REW 5585), cf. it. menare, prov., cat., v. sp. menar, fr. mener (pentru sp., cf. A. Carballo Picazo, RFE, XXXVI, 100-112).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîna
preliminá (a prelimina) vb., ind. prez. 3 prelimineáză / prelímină Vezi definitia »
CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona) Vezi definitia »
Maracana s, pr. (deț.) 1. bază sportivă. 2. locul unde se execută instrucția disciplinară. Vezi definitia »
cana mare de portelan sau sticla pentru apa, vin, cu care se servesc comesenii Vezi definitia »
INVAGINÁ vb. refl. (despre porțiuni de organe, țesuturi) a se întoarce spre interior prin invaginație. (< fr. invaginer) Vezi definitia »