Definita cuvantului mînăstire
mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînăstire
RECREÁRE2 s.f. Acțiunea de a recrea2 și rezultatul ei. [< recrea2]. Vezi definitia »
MÂZGĂLÍRE, mâzgăliri, s. f. Acțiunea de a mâzgăli și rezultatul ei. [Var.: zmângălíre s. f.] – V. mâzgăli. Vezi definitia »
APLAUDÁRE, aplaudări s. f. Acțiunea de a aplauda; (la pl.) aplauze. [Pr.: -pla-u-] Vezi definitia »
RÚPERE, rúperi, s.f. ~ Ruperea cablurilor. ◊ (Loc. adv.) Cu rupere de inimă. = ~ ◊ Ruperea prețului = fixarea prețului unei vânzări (prin tocmeală). Ruperea frontului = străpungerea liniei de apărare a inamicului. ♦ Încetare a unei acțiuni, curmare a unor raporturi, a unor legături, a unor negocieri. Ruperea cu romantismul de tip vechi. Vezi definitia »
EGALÁRE s.f. Acțiunea de a egala și rezultatul ei. [< egala]. Vezi definitia »