Definita cuvantului mînăstire
mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînăstire
ȘOVÂLCĂÍRE, șovâlcăiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a șovâlcăi și rezultatul ei. – V. șovâlcăi. Vezi definitia »
AMPLOÁRE s. f. Însușirea de a fi amplu; întindere, dezvoltare, desfășurare largă. – După fr. ampleur. Vezi definitia »
zgândăríre s. f., g.-d. art. zgăndărvrii; pl. zgândăríri Vezi definitia »
DEMAGNETIZÁRE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza. Vezi definitia »
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2. Vezi definitia »