Definita cuvantului mînătarcă
mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînătarcă
HEMOPOIÉZĂ s. f. (Med.) Proces de formare și de maturizare a celulelor sangvine; hematopoieză. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hémopoïèse. Vezi definitia »
PUFULÍȚĂ, pufulițe, s. f. Gen de plante erbacee cu tulpina cilindrică acoperită cu peri lungi, cu flori roșii-purpurii, roz sau albicioase (Epilobium); plantă din acest gen. – Puf2 + suf. -uliță. Vezi definitia »
INDIGOFÉRĂ, indigofere, s. f. (La pl.) Gen de plante din familia leguminoaselor, cu numeroase specii răspândite în țările calde, din care se extrage indigoul (3) (Indigofera); (și la sg.) plantă din acest gen. – Din lat. Indigofera, numele științific al indigoferei. Vezi definitia »
PINÚLĂ s. f. 1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pană mică, aripioară. 3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă. (< fr. pinnule) Vezi definitia »
a da în bengă expr. a înnebuni. Vezi definitia »