Definita cuvantului mindir
mindír (mindíre), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender. – Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mindir
ELZEVÍR s. n. 1. ediție imprimată de unul dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzevir. 2. caracter de literă tipografică subțire și cu talpă dreaptă. (< fr. elzévir) Vezi definitia »
DUUMVÍR s. m. magistrat roman care exercita o funcție importantă împreună cu un alt magistrat. (< lat. duumvir) Vezi definitia »
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair. Vezi definitia »
cristír, cristíre, s.n. (înv.) 1. clismă, spălătură. 2. irigator, clistir. Vezi definitia »
KEVÍR s.n. Fund al unei depresiuni, în regiunile premontane din Iran, pustiu, cu argile sărate. (cf. germ. Kewir) Vezi definitia »