Definita cuvantului mine
míne pron. pers. – Formă a cazurilor prepoziționale a pron. de persoana întîi, eu. – Mr. mine „eu”. Lat. me, într-o compunere mai puțin clară (după Philippide, Principii, 78 și Candrea-Dens., 533, din lat. *me ne; după Scriban, din *mene, prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeași formă flexionară care indică acuzativul, în *tatanem › tătîne, v. aici. Înv. se folosea pentru acuzativul fără prepoziție: cine uraște mine (Coresi). Cf. sine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mine
abraziúne s. f. 1. roadere a scoarței terestre datorită vântului sau curenților apei. 2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv. (< fr. abrasion, lat. abrasio) Vezi definitia »
ADIȚIÚNE s.f. v. adiție. [și DLRM] Vezi definitia »
AUVERGNE [ovérñ], prov. istorică în partea central-sudică a Franței, în zona Masivului Central Francez. Oraș pr.: Clermont-Ferrand. Expl. de huilă, min. de plumb, fier. Cereale, sfeclă de zahăr; viticultură și pomicultură. Turism, izvoare naturale (Vichy). Vezi definitia »
DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »
AMPLITÚDINE s. f. 1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează. ◊ lungimea pasului unui cal. 2. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă. ♦ ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune). ◊ (fig.) întindere, amploare. 3. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic. ♦ ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice. (< fr. amplitude, lat. amplitudo) Vezi definitia »