Definita cuvantului mine
míne pron. pers. – Formă a cazurilor prepoziționale a pron. de persoana întîi, eu. – Mr. mine „eu”. Lat. me, într-o compunere mai puțin clară (după Philippide, Principii, 78 și Candrea-Dens., 533, din lat. *me ne; după Scriban, din *mene, prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeași formă flexionară care indică acuzativul, în *tatanem › tătîne, v. aici. Înv. se folosea pentru acuzativul fără prepoziție: cine uraște mine (Coresi). Cf. sine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mine
FORMAȚIÚNE s. f. v. formație. Vezi definitia »
SECȚIÚNE s.f. 1. Faptul de a secționa; tăietură (transversală) făcută într-un corp, într-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a făcut această tăietură. ♦ Curbă obținută prin intersectarea unei suprafețe cu un plan. ♦ Suprafață care apare la întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezintă detaliile unui corp care se găsesc la suprafața obținută dacă s-ar tăia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. 4. V. secție. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a tăia]. Vezi definitia »
piericiúne, piericiúni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. ofilire, uscare (a plantelor, a florilor). 3. efemeritate (faptul de a fi trecător, efemer). Vezi definitia »
IMAGINAȚIÚNE s.f. v. imaginație. Vezi definitia »
COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis. Vezi definitia »