Definita cuvantului mîneca
mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîneca
REZINIFICÁ vb. tr. a transforma rășina. (< fr. résinifier) Vezi definitia »
PREVARICÁ vb. I. intr. (Rar) A se sustrage de la îndatoririle sale, de la datorie. [< lat. praevaricari, fr. prévariquer]. Vezi definitia »
INVOCÁ vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare]. Vezi definitia »
pitulicíca s.f. art. (reg.) de-a v-ați ascunselea. Vezi definitia »
círca adv. – Aproape, aproximativ. Lat. circa (sec. XIX). Vezi definitia »