Definita cuvantului mîneca
mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîneca
ÎNCĂLICÁ vb. I. v. încăleca. Vezi definitia »
sbránca adv. – (În expresia): a da sbranca, a face praf, a pustii, a prăpădi. – Var. zbranca. Probabil de la isbrăni „a lichida”. În Mold. Vezi definitia »
nulificá, nulífic, vb. I (înv.) a anula. Vezi definitia »
DETOXIFICÁ vb. I. refl. (Biol.) A produce fenomenul de detoxificație. [Cf. fr. détoxifier]. Vezi definitia »
DIAGNOSTICÁ cv. tr. a pune un diagnostic (1). (< fr. diagnostiquer) Vezi definitia »