Definita cuvantului mînea
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînea
UMPLEÁ vb. II. v. umple. Vezi definitia »
PIROZEÁ s. f. v. peruzea. Vezi definitia »
PRĂSEÁ s. f. v. plăsea. Vezi definitia »
șáisprecelea (= șaisprezecelea) num. ord. (f. șaisprecea) Vezi definitia »
sprâncinățeá adj. (pop.) sprâncenat. Vezi definitia »