Definita cuvantului mînecă
mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînecă
TRESTÍCĂ, trestici, s. f. (Bot.) Trestioară. – Din trestie + suf. -ică. Vezi definitia »
AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. [Pr.: a-u-di-en-] – Fr. audience (lat. lit. audientia). Vezi definitia »
ÁCVILĂ, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic și încovoiat, cu gheare puternice și cu aripile lungi și ascuțite. ♦ Stemă reprezentând o acvilă; pajură. – Lat. lit. aquila (it. aquila). Vezi definitia »
MUCINÓZĂ s. f. boală caracterizată prin infiltrarea mucinei în țesuturi. (< fr. mucinose) Vezi definitia »
ENTRÁNȚĂ s. f. (inform.) numărul de intrări ale unei porți logice. (< fr. entrance) Vezi definitia »