Definita cuvantului mînecă
mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînecă
GRIZUNITĂ s. f. Exploziv antigrizutos pe bază de azotat de amoniu. -Din fr. Grisounite Vezi definitia »
MONSTRÁNȚĂ s. f. casetă de cristal încadrată într-o somptuoasă montură de argint sau chiar de aur bătut cu pietre prețioase, în care se păstrează hostia în bisericile catolice. (< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance) Vezi definitia »
ALBORÁDĂ s.f. Cântare executată în onoarea și sub fereastra cuiva în zori de zi; albadă. [Pl. -de. / < sp. alborada, cf. lat. alba – zori de zi]. Vezi definitia »
METRÉZĂ s. f. instrument pentru măsurarea lungimii filmelor și a benzilor de magnetofon. (< fr. métreuse) Vezi definitia »
HEPARÍNĂ s.f. Substanță cu acțiune anticoagulantă, folosită în tratamentul infarctului miocardic, tromboflebitelor etc. [< fr. héparine]. Vezi definitia »