Definita cuvantului mîner
mîner (mânére), s. n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puțin probabil din lat. manuarius (REW 5332).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîner
scutiér, scutiéri, s.m. (înv.) 1. tânăr nobil vasal, care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului său, în țările feudale din apusul Europei. 2. ostaș, luptător (echipat cu scut). 3. cioclu. Vezi definitia »
IMPÚBER, -Ă adj. (Liv.) Care n-a ajuns la pubertate. [< fr. impubère, cf. lat. impubes]. Vezi definitia »
CLUSTER CLÁS-TĂR/ s. n. (mus.) efect sonor prin suprapunerea mai multor tonuri și semitonuri sau numai semitonuri. (< engl. cluster) Vezi definitia »
ÁER2, aere, s. n. (Bis.) 1. Acoperământ de stofă sau de pânză cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf (2). – Ngr. aer. Vezi definitia »
PÁPȘER s.n. (Poligr.) Mașină de tăiat carton. [< germ. Pappschere]. Vezi definitia »