Definita cuvantului mîner
mîner (mânére), s. n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puțin probabil din lat. manuarius (REW 5332).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîner
blíster s. n., pl. blístere Vezi definitia »
pelinghér s.m. (reg.) om de nimic. Vezi definitia »
GRÉDER s.n. Mașină de nivelat pământul și de scormonit piatra de pe șosele, prevăzută cu o lamă și o serie de scarificatoare. [< engl. grader]. Vezi definitia »
ENANTIOMÉR s.m. Izomer optic. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomère]. Vezi definitia »
bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb. Vezi definitia »