ȘIÁC, șiace, s. n. Postav aspru de lână de culoare închisă, țesut de obicei în casă, din care se fac haine țărănești și rase călugărești. [Pl. și: șiacuri. – Var.: (reg.) șeiác s. n.] – Din tc. șayak. Vezi definitia »

ZLAMÁC s.m. Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). Vezi definitia »

BRICABRÁC s.n. (Franțuzism) (Magazin de) vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate. [< fr. bric-à-brac]. Vezi definitia »

MALÁC, -Ă, malaci, -ce, s. m. și f. Pui al bivoliței. ◊ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi și leneș. – Din bg. malak. Vezi definitia »

SANGEÁC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] – Din tc. sancak. Vezi definitia »