Definita cuvantului mînie
mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînie
ELECTRONOGRAFÍE, electronografii, s. f. (Med.) 1. Metodă de investigare a câmpurilor electrice din corpul uman, precum și a modificărilor acestora, în condiții de boală. 2. (Concr.) Imagine a câmpurilor electrice clin corpul uman; clișeu cu această imagine. – Din engl. electrography. Vezi definitia »
TRITANOPÍE s. f. defect al ochiului prin lipsa de percepere a culorii albastre. (< fr. tritanopie) Vezi definitia »
ZOONOMÍE s. f. totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală. (< fr. zoonomie) Vezi definitia »
XENOPATÍE s.f. Delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. [Gen. -iei. / < fr. xénopathie, cf. gr. xenos – străin, pathos – boală]. Vezi definitia »
CUNUNÍE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (religioasă). ◊ Loc. adj. Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios). 2. (Concr.) Cunună (3). ◊ Expr. A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie. Vezi definitia »