Definita cuvantului mînie
mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînie
RINORAFÍE s.f. (Med.) Sutură a nasului. [Gen. -iei. / < fr. rhinorrhaphie]. Vezi definitia »
VERBOCREAȚIE, verbocreații, s. f. Creare de cuvinte. Procedeu întâlnit frecvent în literatura avangardistă. – Analog rus. slovotvorcestvo: slovo – cuvât; tvorcestvo - creare, creație. Vezi definitia »
hereghíe1, hereghíi, s.f. (înv.) monetăria statului. Vezi definitia »
SOCIOPSIHIATRÍE s. f. domeniu al psihiatriei care studiază acțiunea patogenă a mediului asupra vieții psihice. (< engl. sociopsychiatry) Vezi definitia »
IZOMORFÍE s.f. Izomorfism. [Gen. -iei, var. isomorfie s.f. / < fr. isomorphie]. Vezi definitia »