Definita cuvantului mintă
míntă (-te), s. f. – Plantă (Mentha piperita, Mentha cripsa). – Mr. mentă. Sl. męta, în loc de mętva (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Byhan 319; Tiktin; Conev 44; Candrea; Berneker, II, 44). Mai puțin probabil der. din lat. menta (Koerting 6190; Pușcariu 1089), din gr. μίνθα (Diculescu, Elementele, 482) sau din mag. menta (Pușcariu, Dacor., VII, 117). E dubletul lui mentă, s. f., din fr. menthe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mintă
OSMOMORFÓZĂ s. f. reacție morfogenetică, ca urmare a schimbării presiunii osmotice. (< fr. osmomorphose) Vezi definitia »
ATERÍNĂ (‹ ngr.) s. f. Pește teleostean marin, lung de 10-15 cm, cu corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc (Atherina machon pontica). Folosit mai ales ca nadă. Vezi definitia »
ura și la gară! expr. la revedere! Vezi definitia »
tufă adj. invar. total ignorant într-o problemă, care nu știe nimic, care este complet pe dinafară. Vezi definitia »
PUERICULTÚRĂ s.f. Ramură a medicinei care se ocupă cu creșterea copiilor mici; ansamblu de mijloace proprii a asigura dezvoltarea normală și ocrotirea sănătății copiilor. [Pron. pu-e-. / < fr. puériculture, cf. lat. puer – copil, cultura – creștere]. Vezi definitia »