Definita cuvantului mintă
míntă (-te), s. f. – Plantă (Mentha piperita, Mentha cripsa). – Mr. mentă. Sl. męta, în loc de mętva (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Byhan 319; Tiktin; Conev 44; Candrea; Berneker, II, 44). Mai puțin probabil der. din lat. menta (Koerting 6190; Pușcariu 1089), din gr. μίνθα (Diculescu, Elementele, 482) sau din mag. menta (Pușcariu, Dacor., VII, 117). E dubletul lui mentă, s. f., din fr. menthe.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mintă
TROMBOFLEBÍTĂ s.f. Inflamație a venelor și formarea de cheaguri de sânge în vene. [< fr. thrombophlébite, cf. gr. thrombos – cheag, phleps – venă]. Vezi definitia »
TARTÍNĂ s.f. Felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, cu salam, cu icre etc.; (p. ext.) sandviș. [< fr. tartine]. Vezi definitia »
INDECÉNȚĂ s. f. lipsă de decență; exprimare, purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. (< fr. indécence, lat. indecentia) Vezi definitia »
a pune în cofă expr. a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie). Vezi definitia »
INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z