Definita cuvantului mintă
míntă (-te), s. f. – Plantă (Mentha piperita, Mentha cripsa). – Mr. mentă. Sl. męta, în loc de mętva (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Byhan 319; Tiktin; Conev 44; Candrea; Berneker, II, 44). Mai puțin probabil der. din lat. menta (Koerting 6190; Pușcariu 1089), din gr. μίνθα (Diculescu, Elementele, 482) sau din mag. menta (Pușcariu, Dacor., VII, 117). E dubletul lui mentă, s. f., din fr. menthe.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mintă
glídă (-de), s. f. – Rînd, șir. Germ. Glied „membru” (DAR). În Trans., termen militar, astăzi rar. Cf. sb. glida. Vezi definitia »
méstecă1, s.f. (pop.) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion. Vezi definitia »
PERVITÍNĂ s. f. Substanță organică întrebuințată ca stimulent al sistemului nervos, pentru a face să dispară senzația de oboseală și de somn și pentru creșterea temporară a energiei și a puterii de muncă. – Din fr. pervitine, germ. Pervitin. Vezi definitia »
UROBILÍNĂ s.f. Pigment biliar care contribuie la colorarea urinei. [< fr. urobiline]. Vezi definitia »
a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate). Vezi definitia »