Definita cuvantului minte
mínte (mínți), s. f. – Înțelegere, spirit, inteligență, rațiune. – Mr. minte, megl. minti. Lat. mentem (Pușcariu 1090; Candrea-Dens., 1132; REW 5496), cf. alb. mënt (Philippide, II, 647), it., sp., port. mente, prov., fr., cat. ment. – Der. mintos, adj. (inteligent, înțelept, cu minte); aminte, adv. (în minte, în memorie), mr. aminte; aminti, vb. (a-și aduce în memorie; a menționa); amintire, s. f. (aducere-aminte; memorie); amintitor, adj. (care amintește); cuminte, adj. (înțelept, agil, prudent, avizat), cu prep. cu; cuminți, vb. (a fi cuminte); cumințenie (var. cuminție), s. f. (prudență, înțelepciune, înțelegere); mintesc, adj. (înv., mintal); cumințesc, adj. (înțelept).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu minte
CRĂIÉȘTE adv. (Poetic sau în basme) Ca un crai (1); regește, împărătește. – Crai + suf. -ește. Vezi definitia »
pălimăréște, adv. (reg.) în felul în care înnoadă plutașii odgoanele, parâmele. Vezi definitia »
IMPECABILITÁTE s. f. (Livr.) Calitatea sau starea a ceea ce este impecabil; perfecțiune, desăvârșire. – Din fr. impeccabilité Vezi definitia »
1.imbracaminte populara Vezi definitia »
ANDÁNTE adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Destul de rar; liniștit. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată într-un tempo liniștit. – It. andante „care merge”. Vezi definitia »